Pisicile sunt printre primele cele mai indragite animale de companie . Fie ele de rasa sau "comune" toata lumea le indrageste inca din prima clipa cand pasesc in gospodaria sau locuinta voastra . Oare sa fie de vina blanita lor pufoasa sau personalitatea lingusitoarea pentru care le indragim atata ? Desigur ca DA ! Priviti cateva specii de pisici din cele mai cunoscute :
Albastru de Rusia :
Pisica de rasa Albastru de Rusia este deosebit de sensibila la atmosfera din casa ei, astfel va face pe clovnul spre a linisti un bebelus care plange sau va toarce in bratele stapanului pana il va ajuta sa alunge gandurile negre. Desi s-ar putea juca ore in sir, apreciaza nespus spatiul lor individual unde sa poata petrece momente pretioase cu stapanul lor iubit.
Socializarea pisicilor Albastru de Rusia de la varste fragede este esentiala, chiar daca in calitate de stapan putem avea tendinta de fi exagerat de protectivi cu ele. Pisica Albastru de Rusia analizeaza atent o situatie inainte de a lua o decizie, de acea rareori se gaseste intr-o situatie dificila. Caracteristic acestei rase este observarea atenta a oamenilor spre a decide de sunt sau nu demni de compania ei. Unii percep acest comportament ca pe timiditate excesiva, dar de fapt e doar o atitudine rezervata pe care o au in fata necunoscutilor. O data ce felina Albastru de Rusia decide ca meriti atentia ei, este extrem de afectuoasa si se asteapta la grija ta afectuoasa in ceea ce priveste toate nevoile ei.
Pisica Birmaneza:
Temperamentul ei este echilibrat, afectuos, aproape asemanator cu cel al unui caine, necesitand in permanenta atentie si dovezi de afectiune din partea stapanului. Aceste pisici de rasa Birmaneza sunt calme si se inteleg bine cu alte animale de casa si cu copii educati, ce stiu cum sa se comporte cu un animal. Sunt recunoscute in intreaga lume pentru dispozitia lor mereu vesela si firile jucause. Sunt deosebit de adaptabile la tot ceea ce le inconjoara si la dorintele prietenilor lor umani.
In calitate de stapan al unei pisici Birmaneza, trebuie sa stii ca in momentul in care ii faci cunostinta cu un animal nou de casa, trebuie de fiecare data sa supraveghezi si sa observi comportamentul lor unul fata de celalalt, pentru o perioada extinsa de timp, iar abia apoi poti decide daca se inteleg sau nu si daca pot trai impreuna in armonie.
Pisica Comuna :
Este foarte intalnita in toata lumea datorita blanii sale variate care poate fi : alba sau alba cu diferite pete , alba cu negru , neagra cu pete , maron inchis , brun , etc ...
Aceasta pisica domestica are un simt de a vane bine dezvoltat de aceea bunicii nostri o simpatizeaza sa o aiba aproape .
La origine, pisica vâna în zori sau seara, fapt care a dus la dezvoltarea simțurilor sale și la o percepție a universului diferită de a oamenilor, care la un moment dat i-au atribuit chiar puteri supranaturale. Se vorbește despre pisici care au prezis cutremure de pământ și alte catastrofe, explicația probabilă fiind că urechea lor este capabilă să perceapă vibrații pe care oamenii le ignoră.
Văzul
Ochii pisicii pe intuneric Este simțul său principal. Câmpul vizual al pisicii este, ca și auzul, mult mai larg : 187° (față de 125° pentru oameni), ceea ce nu reprezintă nici pe departe un record în lumea animală. Intensitatea luminii influențează forma pupilei: de la o simplă linie dreaptă în lumină, aceasta se dilată într-un cerc perfect în condiții de semiîntuneric. Contrar unei credințe răspândite, pisica este incapabilă de a vedea în întuneric deplin, totuși vede mult mai bine decât oamenii în timpul nopții. Aspectul fosforescent al ochilor săi pe un întuneric relativ se datorează unui strat de celule ale retinei, numite tapetum lucidum, care acționează ca o oglindă și reflectă lumina, care trece prin retină o a doua oară, dublând astfel acuitatea vizuală a acesteia în întuneric. În schimb, pisica nu percepe culorile sau mișcarea la fel ca noi: se pare (deși acest aspect este încă în discuție) că ea nu percepe culoarea roșie și că în general, nu prea distinge detaliile. Un obiect în mișcare (ca de exemplu o pradă), îi apare mult mai clar decât un obiect static.
O particularitate a ochiului pisicii este că este protejat, pe lângă pleoapele inferioară și superioară, de o a treia pleoapă, membranoasă, care se închide dinspre colțul interior al ochiului către exterior. Frecvent, dacă această membrană este vizibilă, este un semn de suferință al pisicii (tulburări digestive, cel mai des prezența paraziților sau enterită).
] Mirosul
Simțul mirosului la pisică este de patruzeci de ori mai dezvoltat decât al omului și are o importanță majoră în viața socială a felinei, în delimitarea teritoriului. De altfel, mirosul este mijlocul de a verifica dacă hrana nu îi este alterată sau otrăvită. Pisica are douăzeci de milioane de terminații nervoase olfactive, față de doar cinci milioane la om.
Gustul
Simțul gustului este dezvoltat la pisică, totuși mai slab decât la om: 2 000 de papile gustative înseamnă de 4,5 ori mai puțin față de cele 9 000 la om. Spre deosebire de câine, gustul pisicii este situat la extremitatea limbii, fapt care îi permite să guste fără să înghită. Sensibilă la gustul amar, acru sau sărat, ea nu simte gustul dulce. Simțul tactil
De asemeni bine dezvoltat, simțul tactil permite pisicii să-și utilizeze mustățile pentru a evita obstacolele în întuneric total, prin detecția variațiilor de presiune a aerului. Tot mustățile îi permit să simtă și dimensiunile spațiului traversat. Pernițele labelor sunt foarte sensibile la vibrații, iar în pielea pisicii se găsesc celule tactile extrem de sensibile.
Alte simțuri
Organul lui Jacobson constituie un adevărat al șaselea simț. Asemeni câinelui și calului, pisica poate să guste mirosurile cu ajutorul acestui organ, răsfrângându-și buzele pentru a permite mirosurilor să pătrundă, prin două mici orificii situate în spatele incisivilor, și care conduc către doi săculeți cu lichid aflați în cavitățile nazale, care au rolul de a concentra mirosurile. Prezența unui organ vestibular, și el deosebit de dezvoltat, îi conferă pisicii simțul remarcabil al echilibrului, astfel explicându-se facultatea ei de a se întoarce rapid în aer pentru a „cădea întotdeauna în picioare”.
Ea mai poate sări la înălțimi de cinci ori superioare taliei sale. Viteza de alergare medie este de 40 km/h, are nevoie de 9 secunde pentru a parcurge 100 m, dar nefiind un alergător de fond, obosește destul de repede.
